Organizata de Centrul pentru Studii Interdisciplinare social-culturale al Universitatii Concordia, lansarea lucrarii « Religion and Politics in Post-Communist Romania » ( Religie si politica in Romania post-comunista )* s-a bucurat de o audienta am putea spune numeroasa, daca tinem cont de faptul ca subiectul abordat nu face parte din temele de dezbatere « la moda ». Si totusi, de mai bine de 10 ani, cei doi autori, Lavinia Stan si Lucian Turcescu, reputati profesori in stiinte politice, respectiv teologie, isi unesc eforturile de cercetare pentru a aduce clarificari asupra unor probleme ce tin de trecutul recent al tarii lor de origine si pentru a face cunoscuta in spatiul anglofon situatia actuala a unui stat aflat in plin proces de democratizare.
Nu am putut sa nu remarc pe parcursul discutiei cu cei doi cercetatori, pasiunea pentru munca lor si excelentul spirit de echipa, colaborarea dintre ei prelungindu-se de altfel si in viata de zi cu zi.
Iulia-Anamaria Salagor: Cum ati luat decizia de a emigra in Canada?
Lavinia Stan: Mama mea fusese invitata la o conferinta in 1988, in Canada, si a decis sa ramana, iar eu si Lucian am emigrat in 1991.
I.-A. S.: De unde provine interesul pentru teologie, respectiv stiinte politice? Ce a presusupus procesul de integrare si reorientare profesionala pentru o familie de tineri imigranti est-europeni ? Ce amintiri pastrati din perioada Nova Scotia, ca tineri profestori la universitatea St. Francis Xavier ?
Lucian Turcescu: Eu personal am inceput cu studii in automatica si calculatoare. Eram un student bun la matematica si fizica, dar dupa doi ani mi-am dat seama ca nu ma atrage domeniul, inca lucram cu cartele perforate, calcuatoarele nu erau ceea ce imi doream. Am cautat un debuseu, initial in filosofie; ca sa fii admis la facultate trebuia sa ai o aprobare de la secretarul de partid, pe care nu o puteam obtine si in cele dim urma m-am decis pentru teologie, in 1987. In 1988 am fost admis la Facultatea de Teologie de la Sibiu si in 1990, cand s-a ivit posibilitatea, m- am transferat la Bucuresti. In Canada initial ne-am stabilit la Vancouver, unde nu exista insa un program doctoral in teologie, si am decis sa ne mutam la Toronto, unde am inceput studiile doctorale la renumita Toronto School of Theology din cadrul Universitatii Toronto.
L.S : Virajul meu din marketing spre stiinte politice s-a produs natural, pasiunea pentru cele din urma manifestandu-se in alegerea temei pentru proiectul final al programului de master in marketing de la Universitatea British Columbia. Lucrarea a presupus realizarea unei cercetari privind modul in care pozitiile politice influenteaza receptarea anumitelor anunturi publicitare ; astfel schimbarea de domeniu s-a produs firesc si am continuat studiul stiintelor politice printr-un doctorat la Universitatea din Toronto. Experienta ca profesori la Universitatea St. Francis Xavier a fost extrem de interesanta, pastram amintiri placute; aceasta universitate este cotata ca cea mai buna din Canada la nivel “undergraduate”, cu taxe de scolarizare mult mai mari decat cele ale universitatilor quebecheze.
I.-A. S.: D-le Turcescu, sunteti presedintele Asociatiei canadiene de studii patristice. Ce rol are aceasta asociatie in lumea academica si care este interesul pentru patristica in Lumea Noua ? Ce activitati aveti in agenda ?
L.T. : Sunt membru al acestei asociatii din 1997, in 2004 am fost ales presedintele ei pentru doi ani, iar acum ma aflu la sfarsitul celui de-al doilea mandat ca presedinte. Asociatia numara aproximativ 70 de membri, profesori si studenti doctoranzi in majoritate canadieni, dar si din Statele Unite, Franta, Italia, Germania, Australia, si chiar o persoana din Islanda. Locul studiilor patristice pe vechiul continent si in lumea noua sunt percepute diferit. Aici ele nu sunt prioritare precum pe vechiul continent, unde exista un specialist in patristica aproape in fiecare facultate de teologie. In America de Nord exista un interes in crestinismul primar, dar nu neaparat in Sfintii Parinti (autorii studiati traditional cu mare respect in Europa), ci in principal in Biblie, gnosticism si scrierile apocrife – acele arii care au fost neglijate pentru o lunga perioada de timp. Multe dintre aceste scrieri gnostice au fost descoperite in 1945 la Nag Hammadi in Egipt (pentru specialisti ca mine, abrevierea NHL inseamna « Nag Hammadi Library », nu « National Hockey League »). Ele sunt scrieri gnostice despre a caror existenta se stia, dar nu fusesera vazute timp de 17 secole. Cea mai recenta scriere gnostica descoperita a fost Evanghelia dupa Iuda, publicata in 2006. Personal eu ma specializez in secolele IV si V, cand au avut loc mari dispute trinitare si cristologice. Asociatia organizeaza anual o conferinta unde membrii ei se intalnesc, fac prezentari, primesc comentarii de la colegii lor, si socializam. Ne intalnim in cadrul mai mare al Congresului Canadian de Stiinte Umane si Sociale; anul acesta congresul va avea loc la Vancouver, la sfarsitul lunii mai si inceputul lui iunie, unde timp de o saptamana se vor reuni aproximativ 10.000 de specialisti in diverse domenii. In afara de acest eveniment major, asociatia noastra se implica in promovarea studiilor patristice in general in universitati, organizarea si sponsorizarea diferitelor conferinte de mai mica anvergura, ultima dintre acestea fiind una pe care am organizat-o eu cu un coleg la Montreal in 2006 si intitulata « Receptarea si interpretarea Bibliei in antichitatea tardiva ». Volumul cu prezentarile de la Montreal (menit sa il onoreze pe venerabilul meu coleg si patristician francez relocat la Montreal, Charles Kannengiesser) urmeaza sa apara la prestigioasa editura olandeza Brill in cateva luni.
I.-A. S.: D-le Turcescu, in calitatea de coordonator ati publicat lucrarea Dumitru Staniloae : Tradition and Modernity in Theology. In ce masura opera reputatului teolog roman v-a influentat cariera ? In ce consta modernitatea discursului telogic al parintelui Staniloae ?
L.T. : Parintele Staniloae si gandirea lui m-au influentat in sensul ca interesul pentru patristica imi vine de la el. Datorita in principal Parintelui Staniloae, se punea un mare accent pe patristica in studiile teologice din Romania. Staniloae insusi s-a format intr-o perioada cand in catolicismul francez se dezvolta « teologia regasirii surselor » (ressourcement). In Franta, incepand cu anii ’30, nume importante ca Jean Danielou (predecesorul lui Kannengiesser la Institut Catholique de Paris), Henri de Lubac, si altii au contribuit la aceasta teologie de regasire a surselor crestine si au avut un impact major asupra Conciliului Vatican II. Cam in acelasi timp, ortodocsii au imbratisat si ei conceptul de regasire a surselor patristice. Parintele Staniloae a contribuit major la aceasta miscare in Romania, desi, traind sub comunism, nu a putut sa publice foarte mult si nu era cunoscut in afara. Operele lui nu erau traduse si nu existau comentarii la scrierile lui. In ultimii 15 ani au inceput sa apara traduceri ale scrierilor sale, in germana, franceza si engleza. Ideea volumului pe care l-am initiat si coordonat a fost aceea de a publica intr-o limba de circulatie cateva comentarii la unele aspecte importante din opera lui Staniloae, precum patristica, ecumenismul, dialogul cu modernitatea. Am beneficiat de colaborarea unor teologi ortodocsi, catolici si protestanti, si pana in prezent volumul de mai sus este singurul comentariu occidental la opera lui Staniloae. Contributia principala a lui Staniloae a fost accea de a face sfintii parinti accesibili cititorului modern avid de spiritualitate. O tema majora scoasa la lumina de Staniloae este cea a indumezeirii la parintii greci. Aceasta doctrina ortodoxa a salvarii prin indumnezeire (perfectionarea naturii umane dupa modelul perfectionarii naturii umane a lui Hristos) este din ce in ce mai apreciata de teologi vestici, iar eu recent tocmai am oferit cu succes un curs despre aceasta tema aici, la Universitatea Concordia.

I.-A. S.: Ati semnat impreuna traducere din germana a lucrarii lui Carl Schmitt, Teologia politica (Bucuresti : Universal Dalsi, 1996). Care au fost motivele alegerii operei lui Schmitt ?
L.S. : De multa vreme noi am dorit sa lucram impreauna, dar fiecare sa-si pastreze domeniul de specialitate. Aceasta carte a fost ca un « avant la lettre » pentru colaborarea noastra, a fost ca un test si am observat ca lucrurile se pot desfasura bine.
I.-A. S.: Doamna Lavinia Stan, am constatat o preocupare constanta a dvs. pentru perioada de tranzitie a fostelor tari comuniste est-europene. In 1997 ati publicat in engleza lucrarea Romania in Transition. Ultima dvs. carte, aparuta anul acesta la editura Routledge in Marea Britanie se intituleaza Transitional Justice in Eastern Europe and the Former Soviet Union: Reckoning with the Communist Past. Explicati, va rog, acest concept nou de “justitie de tranzitie” si care sunt concluziile ultimului capitol in care analizati diferentele dintre tari?
L.S. : Consider ca termenul de « justitie de tranzitie » nu este potrivit pentru a descrie intregul procesul. Eu il prefer pe cel de « decomunizare », vazut ca un proces de indepartare a mostenirii comuniste. Nu e vorba doar de inlaturarea fostilor lideri ai partidului comunist din viata politica si sociala postcomunista, ci conceptul poate fi extins si la alte regimuri dictatoriale si la marginalizarea nu numai a fostilor decidenti politici, ci si a fostilor securisti, agenti secreti, judecatori, politisti, generali de armata implicati in violarea drepturilor omului. Este procesul prin care noile democratii, in general, se uita la trecutul lor recent si incearca sa-l rexeamineze pentru a nu se mai repeta, pentru a educa populatia in ceea ce priveste problemele si pericolele ridicate de mentalitatea politica, de cultura politica, de instituttiile dictatoriale care isi pot face simtita influenta in noua democratie. Practic aceasta justite de tranzitie este un segment al teoriei democratizarii. Este, de fapt, singurul segment din stiintele politice care isi concentreaza atentia pe trecut. Pentru a intelege ce ti se intimpla in prezent si cat de limitate iti sunt optiunile de viitor, trebuie sa intelegi acest trecut recent pe care societatea in care traiesti l-a experimentat. Uitandu-ne la toate tarile est europene si ale Americii Latine, ne dam sema ca vechea generatie, prin faptul ca detine controlul jocului politic, inca detine controlul sistemului educational si iti influenteaza modul de socializare a generatiilor noi. Nu scapi practic de trecut, ci trebuie sa astepti ca sa moara cateva generatii ca sa poti spune cu incredere ca « nefacand nimic », doar printr-un proces natural - de nastere si moarte – ti se vor rezolva problemele politice. Dar nimeni nu traieste atat de mult, ci vrea ca schimbarile sa se intample mai repede.
Exista diferente semnificative in ceea ce priveste modul in care fostele tari comuniste s-au raportat la trecutul comunist. De la « zero » - in Rusia, tarile Asiei centrale, ale Caucazului, care pur si simplu au sters cu buretele, au ignorat complet trecutul lor comunist - pana la « foarte mult », ca in Germania si Cehia care au practicat lustratia radicala. In aceste ultime tari, mii de oameni si-au pierdut pozitiile, mii de oameni nu au mai putut candida pentru anumite functii, pe ideea ca au fost implicati in violari de drepturile omului in perioada comunista. Au fost preferati oameni fara abilitati si formatie adecvata, dar care din punct de vedere moral sunt curati. In Germania si Cehia au fost deschise arhivele secrete, s-a oferit accesul la dosare, s-au intentat procese. Romania se situeaza intre cele doua extreme mentionate. Cartea mea combate anumite teorii si analizeaza factorii care au dus la aceasta disparitate, desi noile democratii au pornit de la acelasi trecut comunist. Eu cred ca legitimitatea regimului comunist poate fi o explicatie a diferentelor. Unde regimul comunist nu a fost privit de populatie ca fiind legitim, ca in Tarile Baltice sau in Cehia, atunci decomunizarea este mai pronuntata. Unde regimul comunist a fost legitim, ca in Romania de exemplu, unde unul din trei adulti era membru de partid, si in care fostii comunisti au preluat puterea chiar si imediat dupa caderea regimului comunist, procesul de decomunizare a fost extrem de lent. Niciunde in lume partidul comunist n-a fost un partid de masa ca in Romania…
I.-A. S.: Cum explicati aceasta aderare in masa la partidul comunist a romanilor ?
L.S. : In ultima parte a perioadei comuniste in Romania a existat acest fenomen de aderare masiva la partid, fiindca Ceausescu a stiut sa joace cartea comunismului nationalist, care i-a facut pe romani sa se simta confortabili cu comunismul, fiindca fusese autohtonizat.
I.-A. S.: Ce trebuie sa retina tanara generatie din aceasta experienta negativa a istoriei ?
L.S. : Principiile si ideologiile sunt bune in masura in care nu neaga dreptul la existenta a individului. In numele colectivitatii si a unor idei abstracte oamenii au fost ucisi, maltratati, infometati si infricosati. Teoria marxista in sine e atragatoare, fiindca e atat de idealista, dar punerea ei in practica a fost dezastruoasa.
I.-A. S.: Studentii dvs. din Canada cum percep fenomenul est european, d-na Stan ? Ce reactii aveti la primul, dar la ultimul curs?
L.S. : Aici studentii sunt mai receptivi la exemplele practice decat la teorii. Daca la inceput unii mai sustin ca ceea ce s-a intimplat in Romania de exemplu, a fost un experiment de punere gresita in practica a unor idei comuniste superbe, la sfarsitul cursului, dupa ce le prezint dosarul meu de la Securitate si le povestesc ceea ce am trait eu concret in Romania comunista, parerile sunt schimbate. Le citesc din dosarul meu de urmarire informatioanla, cand la 22 de ani, ca studenta, fara sa fac propaganda comunista, fara sa impart manifeste, am fost pusa sub urmarire serioasa deoarece am facut o gluma despre regimul aflat atunci la putere. Corespondenta mea privata se regaseste in acest dosar, scrisori trimise prietenilor, rudelor. Le explic studentilor mei motivul pentru care s-a si prabusit comunismul : se ajunsese sa se intereseze de « non-cazuri » ca al meu. In loc sa apere natiunea si statul, Securitatea apara partidul, chiar si cand nu era cazul. Si cu povestea de viata imi cuceresc studentii. Semestrul acesta i-am pus sa vizioneze filmul « The Life of Others » (despre politia politica STASI din Germania de Est) si studentii au fost lamuriti pe deplin despre metodele comuniste.
I.-A. S.: Pe 31 martie 2008 a avut loc lansarea la Montreal, a cartiiReligion and Politics in Post-Communist Romania, aparuta in 2007 la prestigioaga Oxford University Press si pe care o semnati in calitatea de co-autori. Cum s-a desfasurat procesul de documentare in Romania? Cine au fost persoanele care v-au acordat sustinerea in strangerea datelor?
L.S. : Aceasta carte este o extensie semnificativa a unui articol despre religie si politica in Romania (publicat in 1999), care a fost « foarte prizat » in mediile anglofone. Practic noi lucram de 10 ani la acest studiu. Am avut sansa, intr-o competitie academica acerba, ca proiectul nostru despre Romania sa obtina cea mai mare bursa canadiana pentru o cercetare in domeniul stiintelor sociale, 130 000 CAD, cu o echipa de cercetare formata doar din noi 2 (bursa maxima posibila in domeniu este de 250 000 CAD, dar de regula cu echipe de cercetare mult mai numeroase). Acest suport fianciar generos oferit de Social Sciences and Humanities Research Council of Canada (SSHRC) ne-a permis sa mergem, incepind cu 2000, in fiecare an in Romania, pentru a intervieva numeroase personalitati ale vietii religioase si politice, profesori universitari, cercetatori, jurnalisti, membri ai societatii civile, etc. Am studiat dosare, am consultat biblioteci, am analizat legislatie, dezbateri parlamentare, si nu in ultimul rand, ne-am familiarizat cu literatura de specialitate din Romania si strainatate. Am angajat asistenti in Romania si in Canada, care sa ne ajute cu strangerea altor materiale.

I.-A. S.: Ce ar trebui sa retina cititorul din cele 200 de pagini ale lucrarii dvs structurata in noua capitole, fiecare capitol fiind o problematica in sine si putind fi dezvoltat in cercetari de sine statatoare?
L.S. : In primele doua capitole definim relatiile care exista intre biserica si stat in Romania. Apare problema oferirii statutului de biserica de stat Bisericii Ortodoxe Romane (BOR). Exista grupuri care doresc separarea totala a bisericii de stat si altii care doresc un model pluralist. Concluzia noastra este ca statul poate mentine o neutralitate fata de biserica, fara insa a adopta un model de separare stricta de ea, in genul Statelor Unite sau al Frantei.
L.T. : In al treilea capitol, « Religie si nationalism », explicam ca datorita integrarii euuropene, problema nationalismului a fost lasata in umbra. Dar sa nu uitam ca C.V.Tudor a fost in politica, la un pas de a ajunge presedinte… Insa nationalismul virulent este plaga natiunilor care inca nu si-au gasit foarte bine drumul. Romania este inca un stat tanar…
I.-A. S.: Un alt capitol este intitulat « Politicile relatiilor dintre Bisericile ortodoxa si greco-catolica ». La ce concluzie ati ajuns ?
L.T. : Concluzionam ca retrocedarea proprietatilor bisericesti confiscate de comunisti de la greco-catolici si aflate in posesia ortodocsilor ar trebui sa fie lasata pe seama curtilor juridice si sa se renunte la comisia de dialog dintre ortodocsi si greco-catolici care doar a blocat procesul de retrocedare.
L.S. : In urmatorul capitol, « Religie si alegeri » se pune problema neutralitatii BOR in viata politica. Initial, multe partide nu erau constiente de «curtarea» bisericii, in special cea majoritara (BOR), pentru atragerea voturilor. In 1996, la marea confruntare dintre Constantinescu si Iliescu la televiziune, cand Iliescu a fost surprins de Constantinescu cu intrebarea daca este ateu, partidele politice au realizat influenta pe care religia o poate juca in alegeri. Credem de asemeni ca PSD-ul a pierdut alegerile in 2004 datorita lipsei de suport din partea BOR.
In capitolul al saptelea aratam ca cea mai mare realizare a bisericii dupa 1989 a fost reluarea educatiei religioasa in scolile publice.
L.S. : In capitolul urmator, « Religie, politica si sexualitate», tratam in principal temele avortului si a homosexualitatii si pozitionarea religiei fata de ele. In Romania problema avortului nu a fost pusa in discutie de catre biserica, datorita faptului ca el fusese interzis de catre Ceausescu si era astfel un subiect foarte sensibil dupa legalizarea lui in 1989. BOR s-a orientat in schimb catre homosexualitate si a incercat sa o mentina criminalizata (conform articolului 200 din Codul Penal comunist), insa clasa politica a cedat presiunii venite din partea Uniunii Europene si a abrogat articolul 200, in ciuda protestelor BOR. Surprinzator pentru noi a fost sa constatam ca anumite metode moderne de reproducere, precum fertilizarea in vitro, sunt privite cu aversiune de biserici si mass media. Alte probleme moderne de bioetica, precum mama-surogat, nu au fost inca adresate de catre BOR.
L.T. : Ultimul capitol, « Religie, democratizare si extinderea Uniunii Europene », a fost scris inainte de intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, cand inca era patriarh Teoctist, iar noi incercam sa vedem cine va castiga din cele doua fractiuni create in jurul lui Anania si a lui Daniel. Si intre conservatorismul lui Anania si modernitatea lui Daniel, noi spunem ca acesta din urma are mai multe sanse de castig, ceea ce s-a si intimplat.
I.-A. S.: Care sunt proiectele de cercetare in curs si pe cand o noua calatorie in Romania?
L.T. : In prezent pregatim aparitia in limba romana, la editura Curtea Veche, a lucrarii “Religion and Politics in Post-Communist Romania ». Am castigat o noua bursa pentru a extinde modelul tematic al studiului la inca zece state est-europene.
I.-A. S.: Va felicit pentru bursa castigata, va multumesc pentru timpul acordat si va doresc mult success in activitatea dvs.
*Pentru cei interesati, cartea poate fi cumparata de pe site-ul www.amazon.com, dar daca este comandata direct de la Oxford University Press (www.oup.com), se poate obtine o reducere de 20% fata de pretul original, folosind codul promotional 23954.






