Toamna interioara

 

Motto:

trist Artarule te pleci

toamnei frunzele ca-i dai;

toamne...am vreo saptezeci,

tu, poete, cate ai ?

 

De ce ningi toamna cu foi

Si melaancolii, peste noi...

Ploile interioare

Cad fara soare

Aurindu-ti nebatranele petale

Din gradinile tale voievodale

Ce infloresc tumultoase

In gradina de chiparoase

Prin care o biata furnica

Se ascvunde-n inima mica

Si scoate sange si-l scutura

Ca dintr-o fantana cu ciutura

Si daca te stingi de sete

Adapa-ti poemele poete

La fantana din tine;

Acolo te recunosti prin destine

Ca pe iubirea insangerata

Dintr-o toamna uitata...

Stiti care-i secretul ?

Luati-va cu dumneavoastra regretul

Si in marele intuneric

Totul o sa va para feeric

Fiindca dincolo de toamna esti tu,

Pe partea ta invizibila te du

Sa-ti renasti fluxul

Si blandul-refluxul

Si din toate palpitatiile discrete

Ale cazarmilor tale secrete

Sau eventualul cavou

Al marelui erou

Care inca surade

Printre zilele hade

Si nu-ti e departe

Pe bulevardele desarte;

 

Polul ploilor interioare

Poarta la rever o floare

Si daca te-ncumeti

In interiorul crinilor neculesi

Somnul iti adoarme in sange

Si din capcana toamnei nu iesi.

 

VIILE DE-ACASA

sub Luna via pare o printesa

iar foisorul parca-i o statuie.

un meragiu pandeste printre frasini

si farul parca este, parca nu e...

 

zazania copilariei mele

cu ochii strengaresti si prea senini

s-a stramutat cu multe toamne-n urma

in boabele sculptate pe ciorchini.

 

de-aceea cand sorb vinul mi se pare

ca am presentimentul de vampir

si-mi beau din sange si ma sterg pe gura

cu preasfintirea unui patrafir.

 

cand sunt departe si mi-e dor de Mare

ma simt la Murfatlar - printre zapezi

si sunt mahmur si-mprastii manuscrise

prin nuntile fictive...prin livezi...

 

e toamna Doamna mea pe calea verde

si vinul rade-n parg de aramon.

tu dormi in foisorul tainei noastre

iar eu in crama beau cu Cupidon.

 

TOAMNA

trece batrana pe ulita mare.

nu-i garbovita dar se preface.

isi poarta bobii la cingatoare

si-are pe limba o mie de ace.

 

e si virgina : rade din mure.

pleaca soldatii-n vagoane de brad.

nu canta-n munte nici-o secure.

norii, ca prostii, pe stresine cad.

 

azi a plecat si cocorul albastru.

rade clopotnita - pute a mort.

vinul din mine - poet sihastru

n-are o frunza s-o puna pe cort.

 

du-te cu toamna, lasa-mi cocorii,

lasa-mi cocorii, cu toamna du-te.

de ce ne nasteti prin purgatorii ?

frunzele toamnei sa va sarute...

 

ECOU

...si cand se leagana vazduhul

pe cerul biciuit de ploi

cocorii in corabii albe

se duc cu toamna - inapoi.

 

prin trestii nu mai canta serpii.

brotacii sun batrani de mult,

doar frasinul tradat de pasari

striga la ceruri ca un smult.

 

o spaima despre intuneric

descatuseaza lupii suri

si haitele ranite musca

din invizibile paduri.

 

o, Doamne al melancoliei,

de-aveai intelepsiune-n gand

sideai cocorii intre doruri

si toamna nu pleca - nicicand...

 

TOAMNA POETILOR

tulburatoare toamne, razbunatori copaci,

soldatii isi usuca obielele-n araci,

la nunta n-a fost nimeni sau am fost numai noi,

caii s-au dus sa faca penultimul razboi.

de unde vii poete ? te-ntorci din Ararat ?

in numele prea fraged se zbate un barbat.

pe Luna cau sau urca preapamanteni de-ai mei,

femeile se scalda in lacuri pantha-rei

Si de cand e minciuna regina la cei prosti ?

Lozinci pe bulevarde strigate de agnosti...

Nu-ti vin la nunta frate, prea tanar te-ai temut,

Imi tipa pulsu-n sange apoi adoarme mut.

La balul cu printese doar capitanii vin.

Poetii isi dau versul tiparului aldin.

Sa fii carciumareasa in tara fara regi ?

O...du-te, te asteapta cosmogonii intregi.

Frati gemeniu fac razboaie in anotimpul crud.

Magnatii-si adorm pui la Polul Nord sau Sud.

Rostogolirea toamnei are un semn etern,

Poetii nu coboara din raiul lor patern.

Va spun secretul lumii, sa nu-l spuneti la robi:

In grota madam Circe vrajeste calma-n bobi,

Femeia domnisoara n-a mai nascut de mult.

Sunt sclavii tradatorii sau e-mparatul smult ?

Si nu se mai scurg toamne pe preauscate mari.

Spinii din fruntea noastra asteapta alinari.

E Terra-n agonie iar noi o vrem fecunda.

Voi, vanzatori de crezuri, transmiteti pe ce unda ?

Planeta se-nvarteste cu blanzii sau asceti :

Tulburatoare toamne - incandescenti poeti...

Dimanche, le 29 octobre à la Maison Roumaine (au 8060 Christophe Colomb) trois poètes ont lancé leurs nouveaux recueils de poésie. George Filip ressurgit à nouveau dans le monde littéraire avec son vingt et unième volume de poésie, le recueil de vers pour adultes Metafore Risipite (en français, Métaphores dispersées), ainsi qu'un livre de poèmes pour enfants Vise colorate (Rêves Colorés); tous deux présentés par le professeur Mircea Gheorghe.

Le poème épique Divina Tragedie (ou Tragédie divine) d'Adrian Erbiceanu a été présenté par la professeure Doina Hanganu : il se veut être une réplique à la Divina Comedia de Dante. Le troisième poète, Ionut Caragea lance son premier recueil, Delirium Tremens, œuvre présentée et analysée par la professeure Emilia Anamaria Vasadi.

L'événement s'est terminé avec la récitation de extraits des quatre recueils de vers faits par les poètes eux-mêmes.