Stabilita din anul 1988 in Canada, artista Ofelia Armasu a aprofundat studiul si pictura de icoane participand la expozitii colective pe teritoriul american. In 2004, in cadrul unei manifestari culturale organizate la Galeria InterPallas din Montréal, este remarcata si invitata sa expuna la Ottawa. Astfel ca in ianuarie 2005, pentru a marca Unirea Principatelor Romane din 1918, Ofelia Armasu organizeaza o expozitie individuala care este semnalata in Romanian Global News si care se bucura de un succes total. Citam din comunicatul Ambasadei Romanaiei din Ottawa: « Manifestarea culturala a fost dedicata zilei de 24 ianuarie. Cele treizeci si opt de icoane ale Ofeliei Armasu, lucrate tematic si grafic în stil traditional, dar având si o nota de originalitate, conferita de culorile vii, pastelate, folosite în zugravirea fondurilor, sunt rodul a peste treizeci de ani de lucru. » Anul acesta, pictorita Ofelia Armasu a continuat sa surprinda prin viziunea sa originala turnata in tipare clasice. In intervalul 8 aprilie-8 mai 2006, expozitia de icoane pe sticla si pe lemn prezentata la Galeria InterPallas din Montreal a atras un numar remarcabil de admiratori ai operei artistei montrealeze de origine romana.

Acesta este parcursul pictoritei de icoane care, manata de dorul de acasa, a adus pe pamant canadian prospetimea si puritatea spiritualitii romaneasti. Cele 36 icoane realizate de Ofelia Armasu si expuse inainte de Paste reprezinta un popas duhovnicesc, o privire nostalgica spre meleagurile natale: « Am trait cu amintirea timpurilor de alta data si a satului romanesc, asa cum l-am cunoscut eu. Primii ani de imigrare si de integrare sunt foarte grei. Am trecut prin multe situatii dificile in regimul comunist, am cunoscut momente de cumpana aici. Am simtit nevoia sa onorez divinitatea care m-a ajutat. Am simtit ca o mana m-a trecut peste necazuri si m-a ajutat sa ma ridic. Ca sa pictez o icoana, trebuie sa fiu curata, sa nu am nici un resentiment fata de cei din jurul meu, sa fiu impacata in interior. Cand lucrez, sunt deconectata total de ceea ce se intampla in jurul meu. Sunt numai eu si icoana, lucrez uneori mai bine de o luna la o singura icoana. Anul acesta am expus lucrari care au necesitat cate 7-8 ore de lucru pe zi fara intrerupere, deoarece sunt ample ca tematica si mari ca dimensiuni, pana la 80 de cm. Dupa ce termin si vad ca am obtinut ceea ce am vrut, am o stare de epuizare placuta, o liniste sufleteasca. »

Apoi, artista incepe sa depene amintirile inceputului carierei sale : « Am fost mai intai de toate un bun observator. Am fost atrasa de lucruri care mi s-au parut speciale. In Campina, taranii din Ardeal veneau aducand in spate cutii special concepute pentru a transporta icoanele. Pentru mine, copilul de atunci, aceste icoane care traversau Carpatii aveau un colorit aparte iar imaginea taranilor - pictori de icoane-, avea un pitoresc aparte. Au fost vremuri grele de razboi, multe asezari si icoane au fost distruse, putine s-au mai pastrat. Erau pictate pe sticla produsa in glajarii, mici ateliere rudimentare din satele romanesti. Aceasta sticla aducea un farmec deosebit pentru ca avea ondulari ce dadeau o luminozitate si un efect special. Icoanele pe sticla din Ardeal sunt considerate de catre UNESCO obiecte de patrimoniu.»

Crestinul ortodox se roaga privind icoana. Reprezentarea umanizata a divinitatii, tonurile calde de culoare si evocarea faptelor atestate in Cartile Sfinte confera bisericilor crestin-ortodoxe un specific aparte si o atmosfera primitoare. Maica Domnului cu pruncul la piept sau indurerata langa crucea sacrificiului, episoade ale trecerii lui Iisus ca marturie a miracolului divin, Sfintii Apostoli, ingeri, simboluri religioase, astri si decoratii florale. Fiecare icoana este unica in felul ei, deoarece este o pictura trasata cu mana si cu fior de credinta. Pictata de tarani intr-o maniera naiva, cu culori vegetale si foaie argintata, icoana romaneasca este purtatoare de sensuri adanci si de credinta marturisita.

Dar ce ati spune daca Maica Doumnului ar purta catrinta, marama sau caftan*, daca Iisus ar avea haine de voievod roman, iar pe fundal s-ar vedea tesaturi populare, asa cum se gaseau in casa bunicilor nostri? Si daca icoanele sunt incadrate in rame de peste 100 de ani sau care redau bleu-ul de Voronet reconstituit aici, peste Ocean? Ce ati simti daca Sfintii Parinti v-ar privi cu ochi expresivi, daca privirea lor v-ar urmari si dincolo de momentul contactului vizual? « Icoanele mele nu pot fi copiate… » declara Ofelia Armasu. « Ceea ce este special este tocmai privirea care da viata personajelor. Cand ma uit la cineva, privirea caracterizeaza omul. De aceea, fiecare icoana, chiar daca reda aceeasi scena, este reprezentata altfel, transpune ce am simtit eu in acel moment. Am o icoana pe care am refacut-o de trei ori: Inaltarea Domnului. Este realizata in stilul pictorului El Greco, pesonajele fiind alungite. Iisus se inalta pe un brau de nori, iar deasupra norilor este o coroana de trandafiri. Asa am vazut eu Inaltarea Domnului la cer, dar pentru a realiza aceasta icoana am sters si am luat-o de la capat de trei ori.» Apoi, continua sa explice de unde vine acest specific al straielor din diverse zone ale Romaniei: « Pictura de icoane a fost un fenomen de masa. Icoanele ajungeau si in alte zone ale tarii : Maramures, Oltenia, nordul Moldovei... Taranii le-au pictat asa cum au crezut ei. Au adus elemente din viata lor de toate zilele. De aceea apare Sfantul Ilie intr-un car rudimentar cu roti de lemn, aruncand din cer un cojoc catre taranul care ara cu plug tras de doi boi. Pe fundal se vede o femeie torcand cu fuiorul in brau, langa un leagan de copil si pe malul unui rau cu pesti. Aceasta este imaginea satului romanesc si stilul prin excelenta naiv. Pot spune ca un pictor care are scoala in pictura si care are un anumit stil nu se poate apropia de icoane. Eu am adus nou decoratiunile, elemente de compozitie, coloritul, cum ar fi de exemplu maforionul* galben-auriu sau bleu. Am imbracat-o pe Maica Domnului in straie de taranca romanca pentru ca ea reprezinta femeia locului, este mama prin excelenta si are grija de gospodarie, de copii, de barbat, de tot. La noi in sat cand se marita o fata, aceasta primea ca zestre o icoana a Maicii Domnului ca simbol al fecunditatii. »

In continuare, artista a acceptat sa dezvaluie din secretele artei sale: «Icoana pe lemn necesita prepararea materialului si se picteaza direct sau pe panza aplicata. Pe sticla, executia este mai complexa, necesita mai mult material. Pentru prepararea sticlei exista anumite secrete pe care le-am descoperit si pe care le pun practica. Cum se procedeaza? Se executa desenul pe hartie de calc si apoi se face conturul pe sticla. Se aplica si culoarea in mai multe straturi. Pe vremuri, se desena cu pana si se colora cu negru de fum, cu galbenus de ou, cu terebentina… exista o intreaga tehnica de obtinere a culorilor. Desenul se face pe sticla intoarsa invers, deci trebuie sa ai o privire de perspectiva si daca gresesti, nu mai poti retusa, trebuie sa stergi tot si sa o iei de la inceput. Pe anumite portiuni, pentru a obtine un efect luminos, se aplica foita de aur, de argint sau de cupru, armonizandu-se cu nuantele folosite. Am pictat icoane dupa sistemul clasic si apoi mi-am dezvoltat o tehnica de lucru speciala. »

Pentru a intelege talcul acestei reprezentari religioase, artista traseaza si cateva tuse de istorie. Icoana presupune reguli canonice de la care nu te poti abate. Unele sabloane au fost sparte in perioada Renasterii a secolului al XVI-lea, cand fetele austere ale Sfintilor au imprumutat trasaturi umane, iar pentru colorarea vesmintelor s-au folosit si alte culori in afara de albastru si rosu. In general, creatorul de icoane intervine cu doua elemente : decoratiunile si coloritul. In spatiul crestin-ortodox, icoana este cunoscuta inca din secolul al IV-lea si s-a raspandit pana in Occident. Pictura pe sticla patrunde în Transilvania in secolul al XVII-lea, prin intermediul vânzatorilor ambulanti care veneau din Europa Centrala: Boemia, Bavaria, Tirol. În anul 1699, in manastirea de la Nicula, aflata la 4 kilometri departare de Gherlea-Cluj, icoana reprezentând Fecioara cu pruncul lacrimeaza. Miracolul a durat 26 de zile si a fost consemnat prin document de catre oficialitati si alti martori. Aceasta icoana pe sticla are lungimea de 86 cm. si largimea de 65 cm. Fruntea Maicii Domnului este acoperita cu maforion rosiatec, iar in partea stânga a icoanei sunt înscrise patru litere mari, grecesti. Deci este adoptata iconografia ortodoxa de origine bizantina. Aflata in aceasta perioada sub dominatie austro-ungara, Transilvania este zona unde pastrarea limbii si a credintei a reprezentat o forma de rezistenta impotriva oprimarii straine. Icoana miraculoasa din satucul transilvanean reprezinta punctul de propagare a unei indeletniciri de a reproduce portrete si scene religioase la scara larga. Pornind de la aceasta temelie de legenda si fapt istoric, arta iconografica romaneasca s-a construit si s-a imbogatit neincetat. Icoana pictata intr-un stil naiv a devenit expresia sufletul taranului roman. De remarcat este reprezentarea spirituala a sfantilor, si nu figurativa.

Aceasta importanta religioasa si etnografica a fenomenului picturii de icoane a incitat curiozitatea artistica a Ofeliei Armasu. Ea a valorificat icoana populara, realizand totodata un stil personal si viguros. Pictorita de icoane considera ca are o misiune pentru toata viata. De-a lungul anilor si-a definit crezul sau artistic : « Cea mai mare realizare este ca am adus parfumul vechii noastre arte populare in aceasta lume moderna, stressata si zgomotoasa. Vreau sa va spun ca fara credinta si fara pasiune nu poti realiza o icoana. Poti sa o executi, dar nu exprima nimic, e doar o imagine. Daca o faci cu pasiune, atunci ii dai viata, o simti, o vezi… Doresc ca icoanele mele sa fie ferestre deschise catre cer, marturii spirituale ce tasnesc din adancul ortodoxiei romanesti. Aceasta a fost si este misiunea mea.»

La intrebarea care sunt proiectele de viitor, ne raspunde : «Ma rog lui Dumnezeu sa ma tina in putere ca sa pot arata si altor comunitati aceasta frumusete a ortodoxiei specifice romanesti. Cand a a aparut primul articol in 1995 despre icoanele mele, inca de atunci mi-am dorit ca cei care au cunoscut icoanele pe sticla sa isi aduca aminte de ele; cei care nu le-au cunoscut, sa faca acum cunostinta cu ele. Icoanele naive romanesti, pe langa importanta lor religioasa si etnografica, sunt elemente de decor de bun-gust. Prin coloritul si luminozitatea lor, se incadreaza atat in interiorul taranesc cat si in interiorul modern. In plus, icoanele au menirea de a indeparta relele. De aceea le si fac cu atata daruire, pentru ca cine trece pe langa o icoana, fie ca pleaca la serviciu, fie ca se duce la culcare, sa poata vorbi cu ea si sa se inchine. Este o comuniune care se face intre om si icoana, deschizand calea spre rugaciune. »

Ii dorim pictoritei de icoane Ofelia Armasu sa aiba putere si sanatate ca sa duca aceasta nobila misiune pana la capat.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
*Maforion – Vesmant cu un colorit inchis, purtat de catre femeile din Bizant. Conciliile Ecumenice au stabilit prin canoane ca Fecioara Maria sa fie reprezentata cu acest vesmant impodobit cu o stea frontala -care reprezinta steaua de la Betleem- sau cu trei stele -una pe frunte si doua pe umeri- care simbolizeaza Trinitatea si subliniaza divinitatea Fecioarei
*Caftan - Manta orientala alba, lunga si larga, împodobita cu fire de aur sau de matase, pe care o purtau domnitorii si boierii români

FOTO 1: Pictorita de icoane Ofelia Armasu - de Otilia Tunaru

FOTO 2: Icoana pe sticla Maica Domnului in haine de domnita, cu pruncul Iisus - de Otilia Tunaru