À Constantza, à mesure que l’on descend vers le port, au milieu de l’odeur du kébab, on passe devant des bistrots à quatre sous, des clubs de strip-tease, une mosquée où retentissent les échos de la prière. On aperçoit la mer Noire qui brille au loin, au bout de la ruelle. Sous nos pas gît encore la ville grecque, l’antique Tomis. Partout, ses pierres rongées par le sel et brûlées par le soleil ne demandent qu’à surgir du sol. C’est là qu’Alexandru et Anda se donnent rendez-vous pour s’aimer. Entre le père et la fille se joue une tragédie vieille comme le monde, la malédiction d’un sang qui se dévore lui-même. Qui ne recule devant rien, ni le meurtre ni la damnation, pour posséder l’objet de sa passion.

Irina Egli rend à merveille la lumière étrange qui baigne la côte de la Dobroudja. Elle évoque toute une humanité : Anda la séductrice; Alexandru, l’homme qui cherche le sens de son existence en interrogeant les femmes qu’il aime; Ioana, l’actrice; Vera, la femme trahie; Ahoe, le poète ivrogne et Sonia qui a tout vécu. Ils sont venus de Transylvanie ou d’ailleurs, sans trop savoir pourquoi, poussés par les guerres ou par la peur, n’emportant avec eux que les histoires de leur famille et quelques photos jaunies. Ils vivent de petits trafics et de poésie, de désespoir et de vin. L’extraordinaire pouvoir d’évocation de la prose d’Irina Egli met en scène tout un clan, auquel seule une terre à l’histoire aussi riche pouvait donner naissance.

Irina Egli est née à Bucarest. Elle a été scénariste, réalisatrice et animatrice d’une émission culturelle à la télévision nationale, en Roumanie. Elle est l’auteur de scénarios pour le cinéma. Elle vit à Montréal depuis huit ans. Terre Salée est son premier roman et a été écrit en français.

Nicolae Marinescu a ales sa ilustreze momentul lansarii acestei carti prin întrebarea simpla a unui satean adresata unui necunoscut pe ulita unui sat: “Tu al cui esti?” Apartenenta de neam poate apoi sa fie o foarte buna carte de vizita si cel necunoscut sa fie dintr-o data recunoscut, acceptat ca o garantie a numelui pe care îl poarta. Nicolae Marinescu, directorul Editurii Aius a tinut sa faca aceasta analogie pentru momentul integrarii noastre europene. Pe ‘ulitele’ Europei vom fi si noi întrebati ai cui suntem. Si trebuie sa stim sa raspundem. Amintind generatiile care ne-au dat nume, ca sa folosesc titlul unui album muzical, vom fi recunoscuti în spatiul european. Pentru ca în buna parte cei dinaintea noastra au fost parte integranta din civilizatia europeana. Pentru ca a existat o circulatie de valori, pentru ca oameni nascuti aici au creat la Paris sau oameni nascuti în Italia au creat la Craiova. Pentru ca multi dintre înaintasii nostri s-au scolit în Centrul si Vestul Europei, pentru ca ideile europene se regasesc în aplicatiile practice din societatea româneasca modernizata prin sincronizare. A fost un timp când puntile s-au rupt, a fost un timp când nu am mai stiut unii de altii, a fost un timp când noi însine nu am mai stiut de proprii nostri înaintasi.

Editura Aius Printed publica acum o a doua editie, mult dezvoltata, dintr-un “dictionar al personalitatilor din Dolj”. O carte intitulata chiar asa: “UN dictionar…”. Nu dintr-o falsa modestie ci din asumarea conditiei de continua perfectionare a unei asemenea întreprinderi. Sub un supratitlu generos si la fel de actual: “Repere spirituale românesti” în seria ‘Restitutio’. Pentru ca principalul gând calauzitor a fost de a recupera memoria înaintasilor ascunsi decenii la rând de un sistem ideologic orwellian. Apoi regula de baza la acest dictionar a fost de a cuprinde exclusiv personalitati care nu mai sunt printre noi. În ideea ca ei au dat masura operei lor, pe când cei vii înca mai pot sa daruiasca din propriul prea-plin. În postfata, Nicolae Marinescu evoca figura emblematica a celui care a patronat spiritual un amplu proiect neo-pasoptist care se contureaza de câtiva ani în Craiova.

“La una dintre editiile Colocviilor Mozaicul, având ca tema în dezbatere Cultura medie si clasa de mijloc, Adrian Marino, prezent la Craiova, atragea atentia asupra faptului ca o cultura serioasa nu poate exista fara cercetatori profesionisti, cunoscatori aplicati ai tehnicilor generale de investigatie, ca si a celor specifice domeniului în care îsi desfasoara activitatea, împletind pasiunea pentru cunoasterea adevarului cu tenacitatea în cautarea detaliului semnificativ.”

Asa se face ca a aparut si acest dictionar. Munca uriasa a fost asumata, emblematic, de un colectiv din cadrul Bibliotecii ‘Alexandru si Aristia Aman’. Coordonatorii sunt Mariana Leferman, Gabriela Braun, Adrian Nastase, Tudor Nedelcea, Florentina Urziceanu si ei au beneficiat de sprijinul a peste 60 de colaboratori.

A rezultat o panorama impresionanta de oameni care într-o forma sau alta au trecut pe aceste meleaguri si au trait un timp aici, daruind sau primind ceva legat de spiritualitatea locului. Oameni care s-au nascut aici, care au învatat aici, care au muncit aici, care au murit aici. Oameni din orice domeniu de activitate umana încât se naste o imagine completa a societatii din acest spatiu regional. Într-un puzzle national acest dictionar vine sa completeze un gol. Asa cum s-a subliniat în ziua lansarii, 23 decembrie 2005, autorii si editorii privesc acest proiect ca pe o continua lucrare. Gata sa invite pe toti cei preocupati de a mai buna imagine a panopliei personalitatilor culturale doljene de a discuta colocvial tot ceea ce este necesar pentru o corectie viitoare. Editia urmatoare se pregateste de pe acum, tinând seama de observatiile ce se acumuleaza.

Undeva spre finalul cartii, usor discret, este si un grupaj intitulat ‘Onorabilitate-Generozitate’, dedicat celor care au sprijinit moral si material aceasta aparitie. Pentru ca dictionarul este un proiect eminamente privat care a tinut sa capteze resurse din mediul de afaceri mai presus de suspiciuni. Care a tinut sa resusciteze un mecanism care presupune plata în avans a unei carti, gest care înlesneste aparitia acelei carti. De aceea proiectul acesta este o reusita pe multiple planuri si capata o semnificatie aparte.

Dictionarul este un instrument de lucru, este un model pentru alte asemenea carti, dedicate unor segmente sociale bine specializate, este o carte de istorie, este în acelasi timp o carte pentru viitor. O carte care vorbind despre un trecut al nostru, ne ofera un suport moral pentru integrarea europeana care antreneaza activitatea de acum înainte.
Uneori cartea coboara mult în timp spre familiile fondatoare, de la Craiovesti spre Bibesti sau Stirbei. Cel mai mult gasim însa personalitati din perioada modernizarii României. Când fondatorii a o seama de institutii sociale si culturale au oferit trasaturile principale ale chipului acestui spatiu pâna azi. De la familia Aman la Cornetti, de la Romanescu la Gigurtu, de la Georgescu la Coanda, de la Marincu la Bengescu si tot asa. Într-o coplesitoare majoritate sunt oameni care au studiat în Franta. Cu doctorate acolo. Cu studii temeinice si în Germania, uneori si în Anglia sau America. Oameni care au aplicat în România tot ceea ce învatasera acolo. Apoi e vorba de atractivitatea pe care a însemnat-o România pentru etnici italieni sau germani. Mai ales cât au îmbogatit cultura româna etnicii evrei. Cât de complex este în acest fel portretul general al intelectualilor care au daruit societatii românesti din acest colt de lume. Apare atât de clar schimbul de idei si implicarea în proiecte europene din perspectiva româneasca încât putem spune ca avant la lettre a existat o integrare a noastra într-un sistem de civilizatie. Toate valorile noastre se legitimeaza printr-o referinta occidentala iar ceea ce s-a afirmat acolo rasfrânge asupra noastra din lumina meritorie personala.

Fiind vorba de un dictionar, mi-a placut sa practic o sectiune subiectiva si asumat incompleta, atât cât sa dea o cât de mica masura a ceea ce reprezinta aceasta carte.

Clotilda Ademolo-Calfoglu, actrita, s-a nascut la Florenta spre a juca pe scena craioveana pâna aproape la sfârsitul vietii.

Eliza Alexandrescu a primit titlul de contesa de la împaratul Frantz Ioseph, ridicat o capela cu mozaicuri de Ravenna dupa un proiect premiat la Karlsbad.

George Bengescu, diplomat cu studii în Franta, membru în Consiliul de administratie al Societatii de istorie literara a Frantei, laureat al Academiei Franceze.

Dinastia Bobescu, dedicata muzicii mai mult de-un veac, dincoace si dincolo de munti sau în Belgia.

Familia Chitu, tata, mama si fiica, în calitate de editor, scriitoare, traducatoare pentru literaturafranceza si pentru cea italiana.

Vintila Ciocâlteu a plecat din Dolj si a obtinut o bursa Rockefeller, a lucrat cu fondatorul biochimiei moderne si a fondatcercetarea biochimica în medicina româneasca.

Celebrul Henri Coanda a avut un tata pe masura, general, diplomat si totodata licentiat în matematici la Paris.

Doctor în matematici la Sorbona, Nicolae Coculescu fost parintele Observatorului astronomic de la Bucuresti si a o seama de societati din domeniu.

Gogu Constantinescu a plecatdin Craiova spre a ajunge la 30 de ani în Anglia, apoi în America unde îl cunoaste pe Edison, conferentiaza despre sonicitate, revine în tara pentru a-si aplica inventiile la automobilele si locomotivele Malaxa, stabilindu-se cu toate onorurile în Anglia.

Pietro Ferlendis s-a nascut la Padova, a studiat la Milano si a muncit la Craiova pâna la sfârsitul vietii.

Compozitorul Horei Unirii, Alexandru Flechtenmacher a petrecutcâtiva ani rodnici în Craiova.

Vasile Georgescu Paleolog a ajuns în lumea boema a Parisului, în cercul lui Modigliani sau Apollinaire, s-a casatorit cu Cecile Lauru, guvernanta fiicei Kaiserului, spre a se stabili apoi la Corlate. Prietenia sa cu Brâncusi a continuat prin cercetarile sale de-o viata.

Ion Gigurtu, inginer cu studii la Freiburg si Charlottenburg, scria la 1916 sau 1919: “Dezvoltarea industriei în România”, “Posibilitati de refacere si dezvoltare ale industriei în România” pe când Olga Gigurtu este o cuceritoare evocatoare a societatii craiovene de demult.

Vintila Caftangioglu este cunoscut sub numele de ‘Horia Vintila’. A plecat din Segarcea spre a-si câstiga un renume în lumea literara mai cu seama în Spania.

Mihail Konteschweller a efectuat prima experienta de teleghidaj din România, la numai patru ani de la oficializarea ei în lume, a facut primele fotografii aeriene cu un zmeu deasupra Craiovei. În lucrarea ‘Telemecanica’, 1937, vorbeste de “creiere electrice”, de “relee electrice”.

Filip Lazar si-a început studiile la Craiova spre a ajunge apoi profesor în Franta si Elvetia, compozitor si pianist recunoscut pe plan international.

O alta dinastie, Lecca, pornind de la Brasov, cu atâtea întemeieri culturale dincoace de munti.

Elena Lempp începe scoala în Craiova si termina medicina la Bucuresti în 1914, se specializeaza la Berlin si dupa un periplu prin tara a condus maternitatea craioveana ani la rând, organizând asistenta nasterilor.

În dreptul lui Gheorghe Marincu, un nume celebru în Calafat, scrie: “filosof, proprietar”. Pentru ca si-a luat doctoratul în filosofie la Leipzig.

Emile Memphiot, francez cu studii de pictura la Paris, a venit la 30 de ani în România si aici a ramas.

Petre Pandrea, o figura tot mai des invocata azi, este un stralucit exemplu de personalitate care s-a miscat în lume cu naturalete si cu competenta.

Giovanni Batista Peressutti, italian de origine, a venit si s-a stabilit la Craiova punându-si amprenta decisiv prin lucrarile de constructie care i-au fost încredintate.

Eustatiu Stoenescu a debutat concomitent într-un salon parizian si la Craiova, a fost un pictor cunoscut în toata lumea.

Simion Stoilow este la fel de celebru în lume dar prin matematica.

Toma Teisanu, inginer cu studii în Elvetia, a fost coleg cu Einstein.

Nicolae Vasilescu Karpen, cercetator si inventator, a fostnumit profesor la Catedra de electrotehnica a Universitatii din Lille dar a revenit în tara.

Nu am vorbit de nume si mai celebre precum Brâncusi, Cârlova, Maiorescu, Jean Negulescu, Titulescu sau Titeica. Dictionarul poate are si omisiuni, poate include si persoane controversate. Este important ca exista, ca va ajunge în biblioteci publice, cu precadere în licee. Pentru ca avem nevoie de modele. Pentru ca aceste exemple cer continuitate în efort si daruire. Pentru ca este timpul unei noi constructii asa cum au avut un asemenea timp generatiile dinaintea noastra.