À cette réunion organisée il y a quelques années par un parti politique du Québec, j'avais remarqué parmi les participants, des gens qui provenaient de l'Europe de l'Est, de l'Amérique du Sud, de l'Afrique et de l'Asie - notamment des Chinois. Tout le monde sous un même toit.

On nous expliquait certaines options politiques, on nous informait aimablement sur plusieurs orientations futures et on nous demandait de poser des questions. Deux heures plus tard nous étions dans une pause-café.

Parmi les petits groupes formés spontanément, j'ai remarqué l'un qui était particulièrement animé. Un type dans la quarantaine originaire, d'après son accent, de l'Europe de l'Est, pérorait avec beaucoup d'entrain et les autres l'écoutaient avec une mine soit approbatrice, soit embarrassée.

- L'histoire de trois siècles de l'Amérique du Nord - martelait le type - ne signifie rien si on la compare avec l'histoire trois fois millénaire de l'Europe...

Un Chinois souriant près de lui a signalé poliment que l'histoire de la Chine est plus de six fois millénaire et pourtant les Chinois regardent avec beaucoup de respect l'histoire de l'Europe. Et après le Chinois, c'est un autre est Européen qui lui a mis une question innocente.

- Vous même, vous êtes au Canada depuis quand?

- J'y suis arrivé il y a deux ans! a répondu fièrement le type dans la quarantaine.

- Voilà, franchement ça veut dire que vous êtes un tout petit bébé. Selon votre raisonnement, l'autre partie de votre histoire personnelle ne compte plus...

***

Il y a la vie du village et il y a la vie de la ville. À chacun et à chacune son style, ses traditions, sa philosophie. Il y a des sociétés rurales et il y a des sociétés urbaines. Le développement économique général depuis deux siècles a conduit à l'essor des villes et au déclin des villages. On dit depuis longtemps que le futur appartient aux villes.

Mais dans les années '90 du siècle dernier, quand l'Internet est devenu un réseau mondial, la métaphore choisie pour décrire la nouvelle réalité de la communication a été le village global. Pas la ville globale, le village. Disons que malgré les technologies de communication sophistiquées à la portée de tous, la communication proprement dite n'est pas une marque de commerce pour nos grandes villes d'aujourd'hui.

***

Quand la police est fâchée contre son gouvernement elle n'a pas l'habitude de faire dans la dentelle...

C'était un matin il y a deux ou trois ans. Je me préparais un bon café quand j'ai entendu à la télé la voix dramatique d'un envoyé spécial qui transmettait de quelque part du Québec des informations chaudes au sujet d'un conflit opposant la police au gouvernement. Face au manque d'ouverture des politiciens concernant la renégociation de leurs conventions collectives, les policiers ont passé à l'action. “Comme moyen de pression, relatait gravement le correspondant, les policiers ont décidé de porter la casquette à l'envers, avec la visière derrière. Ça leur donne une apparence adolescente." À ce point, le journaliste du studio commente impressionné: "On voit bien qu'ils sont mécontents" "Oui, continue le correspondant, ils sont vraiment très mecontents et si cette forme de proteste s'avère inefficace, le syndicat étudiera d'autres formes de protest comme par exemple retrousser les manches du veston, enléver la ceinture ou remplacer les souliers par des pantoufles" "Ouais!" "Et encore d'autres, gardés pour l'instant confidentiels".

Je vous ai dit, la police n'a pas l'habitude de faire dans la dentelle...

Hirotonisit Preot, Popa Libertate si-a început activitatea misionara prin a face salam caii. Aceasta nevointa i-a adus lacrimi de multumire în ochii dreptcredinciosilor, flamânzi cu libertatea, dar tari cu duhul libertatii, din fire.

Popa Libertate – indiferent de culoarea politica a credinciosilor – aripa Vest, sau aripa Est, le-a dat la toti, ca misiune pe pamânt, cresterea nivelului de libertate. Mai multa carne pe cap de locuitor. Mai mult petrol. Mai mult aer. Mnogo – pe limba pravoslavnicilor de la Rasarit. More – pe limba celor apuseni. Ca sa fim mai nuantati, sa apelam si la dialectul francofon: Mieux.

Rar s-a vazut un preot cu mai mare aplecare de carne precum popa Libertate. Venea unul la el: “Parinte, e bine sa fac dragoste liber?” “E bine”, spunea popa Libertate. Venea altul: “E liber sa iau petrolul altuia?” “E liber”, spunea popa. “E liber sa îi iau nevasta?” “Apoi cum sa nu”, spunea popa. “E bine sa fac ceva anume?” “Nu e bine”, spunea popa. “Fa si tu nimic, ca doar de-aia esti liber. Fura, manânca pâna nu mai poti, bea, veseleste-te, ca ai o singura viata. Petrece cu prietenii. Traieste-ti viata. Gândeste pozitiv. Nu-ti mai face gânduri negre, ca are cine sa se ocupe de toate ale tale, tu sa nu ai nici o grija.” “Dar cine se ocupa, Parinte, de ale mele?” “Domnul Libertate”, spunea, smerit, cu lacrimi de fericire în ochi, popa Libertate. “El se ocupa de toate. Tu asculta numai tot ce se scrie în jurnale, tot ce se va vedea mai târziu în televizoare. Sa nu care cumva sa citesti alte carti sectare. Ca ele îti vor întrista cugetul, si îti vor amarâ viata. Fii fericit, fiule! Astazi, sunt permise toate. Multumeste si tu Domnului Libertate, si roaga-i-te asa, când nu poti în gura mare, în gând: Mai mult!”

Venea un parinte la popa Libertate: “Ce sa fac, parinte, ca nu ma mai înteleg cu fiu-meu...” “Ia mai lasa tineretul în pace, sa traiasca cum vrea el”, spunea popa Libertate. “Nu vezi ca esti un retrograd? Bine ca nu îti da, micutul de el, în cap. Dar lasa ca reclam eu la Patriarhie. Sa nu mai zica nici mâlc parintii când îi bat copiii.” Venea altul: “Parinte, ma înseala nevasta, ce sa fac?” “Du-te si tu la altele, ce, esti mai prost decât ea?” Venea altul: “Parinte, sotul meu bea, ce sa fac?” “Cumpara-i, draga, bautura, si nu uita ca de pe urma ei va beneficia si pofta ta de a te bucura de carnea asta care sta bine pe tine, hai sa bem si noi, mieluseaua Domnului, ceva împreuna. “

Popa Libertate era pentru: jocuri de noroc, prostitutie, homosexualism si lesbianism, avort, bautura, droguri, arme, ce mai, toate virtutile, si, colac peste pupaza, pentru cresterea nivelului de trai. Mai multe televizoare pe cap de locuitor. Mai multe frigidere. Mai multe masini de spalat. Mai multa carne. Mai multa pâine. Mai multa stiinta. Mai multa informare. Mai multe locuinte. Mai multe vehicule. Temple cu piscina. Mai mult consum de libertate.

Dar pe lânga toate astea, minunile lui au întrecut orice închipuire. Caci el a facut Duh Liber din aproape tot ce a facut natura, energie, în ere geologice de trai încuiat. Popa Libertate a fost cu toate partidele. Cu toate aripile partidelor. Cu toate sectele. Cu toate credintele. A fost, cu adevarat, un preot Liber. A ridicat Dumnezeului Libertatii, chiar, o statuie. Dar cel mai mult si mai mult, popa Libertate a purtat de grija economiilor. Oamenilor, ca oamenilor. Dar Economia a fost la popa Libertate sfânta. Era strâns rau la mâna. Cu altii. Cum liber era cu sine. Dar sa vedeti ce strâns era la inima. Caci daca ai fi întrebat un vecin: “Mai, l-ai vazut vreodata pe acasa pe Popa Libertate? El ti-ar fi spus: niciodata. El este permanent în fruntea obstii. Mai ales în strainatate. Se ocupa de destinele noastre. El ne lasa pe toti în pace, pentru ca adevarat a spus Domnul Libertatii: “Ia mai lasa-ma în pace, omule, cu viata ta cea proasta...”.

Ce a ramas în urma popii Libertate pe pamânt este o bucurie duhovniceasca: paduri, ioc. Petrol, ioc. Gaze, ioc. Carbune, ioc. Energie, ioc. Dar, popa a pus ochii acum pe apa. Sa te tii joc. Da’ el zice ca o ia de pe Marte. Ca fiind liber, nu are securitate sa îl toarne. Cumpatare, ioc. Întelepciune, ioc. Prostie însa, cât cuprinde. Ba chiar prostie cu stele pe bot. Basca ca s-a umplut cu fum visteria Raiului. Caci Raiul – sub popa Libertate – a fost, este, si va fi, pe pamânt.

Dupa câte minuni a facut pe pamânt, Popa Libertate a fost chemat la Domnul Lui, Domnul Libertate. Si Acesta i-a spus: “Mai, popo, mânca-te-ar Libertatea, îmi vine sa te pup pentru câte ai facut. Ca ai facut Rai pe pamânt. Si Rai si pe lumea cealalta. Sunt încântat de realizarile tale. Te felicit. Te decorez. Ai merita si premiul Nobel, dar ma mai târguiesc cu niste popoare. Te înnobilez cu Duh Liber. Si îti mai dau înca o misiune sub acoperire, sub sutana. O misiune din partea Dumnezeului tau. Care este Libertate. Si tu, neascultatorul lui. Sa faci tot pamântul un lagar al credintei. Ca vezi si tu unde a dus Libertatea. Sa pui sub cheie toate. Întâi si întâi, Duhul Libertatii. Apoi, carnea. Caci Lumea este Carne. Porcii, magarii, oile si caprinele. Etc. Si oamenii. Toate. Sa aiba câte o serie de identificare. Ori pe cap, ori pe mâna dreapta. Iata, suflu peste tine Duh Informatic. Si tu îi vei readuce pe toti la cartele, inclusiv banii, si la ratie. Si cine va ramâne în afara ratiei, va fi vai de Democratie si Libertate. Vom trece la Dumnezeul Ratie. Tu sa faci precum ti-am poruncit, desi esti Liber. Si îti voi da mai multe Ratii. Inclusiv de Libertate. ”

Popa Libertate a iesit de la Dumnezeul Libertatii fericit. Si s-a oprit direct într-o banca. Acolo slujeste si azi, si se roaga sa dea Dumnezeu, la toti, Duh, ca Liber, ma rog, se poate vedea cu ochiul liber, azi nu mai exista bani, pentru ca toate seifurile, ca si mormintele, s-au deschis...