Mircea Gheorghe, autor de lucrări didactice şi pedagogice, critic literar şi traducător stabilit din 1990 la Montreal, a debutat editorial în proza de ficţiune, cu volumul Partida de canastă, apărut de curînd la prestigioasa editură Polirom (*).
Românii din Montreal care îi citesc eseurile literare publicate cu regularitate în revistele Pagini româneşti, Candela şi Terra Nova vor fi, cu siguranţă, surprinşi să-l descopere sub această nouă ipostază, de autor de proză. Însă nu şi cei, puţini, care i-au citit o parte din povestirile cuprinse în volum cu ocazia apariţiei lor anterioare în presa literară din ţară (Convorbiri literare, Luceafărul, Ziarul de duminică şi Ramuri), sau în antologia de proză Repetiţie fără orchestră (Ed. Limes, 2003).

Cartea strînge împreună 12 proze de dimensiuni variabile, una avînd lungimea unui microroman. Mediul reflectat cu predilecţie în ele este cel al românilor trăitori la Montreal. Prefaţatorul cărţii, criticul literar ieşean Liviu Antonesei, aşează tipul de talent literar al autorului sub semnul unei triplete fără de moarte: Gogol,Caragiale şi Cehov. Subscriu cu totul la concluzia prefeţei: “un debut matur, dar mai mult decît atît – un debut pur şi simplu memorabil!”.

Românii aflaţi departe de librăriile din ţară îşi pot comanda cartea, la un preţ modic, de pe site-urile internet www.dol.ro şi www.polirom.ro.

(*) Mircea Gheorghe, Partida de canastă, Editura Polirom, Colecţia Ego – proză, 2005.

"Dar bine-ai venit, amagire
Mai stai, mai dureaza un pic
Aceasta mintita iubire
Oricum e mai mult ca nimic"
(Cantec din anii '80)

Amagirile au existat de cand lumea, nu le-a inventat, asa cum s-au speriat unii, internetul. Lumea virtuala a comunicarii prin internet este o proiectie reala a unei lumi pe care cauta a si-o fauri oamenii dupa propria lor imaginatie, din setea de dialog, din eterna cautare a fericirii. Am crezut ca prin acest val tehnologic comunicational, care sfideaza spatiul si timpul, se va eradica singuratatea. M-am inselat. Cautarea continua. Mai acerba chiar. Iata ca timpul incepe sa aduca si cartile care vorbesc despre cum se schimba vietile noastre in contact cu acest nou mijloc de socializare. Desi aparuta in 2002 la Editura Echinox din Cluj, cartea Florinei Ilis, 'Chemarea lui Matei", este terminata inca din primavara lui 1999 si asta o face cu atat mai interesanta, fiind o oglindire a primelor perceptii datorate chat-ului, e-mail-ului.

Povestea se deschide cu o declaratie de dragoste lansata in spatiul virtual. Este imaginea clasica a celui din fata unui calculator, cuvinte care se nasc din taste si din clipiri de ecran, este imaginatia care completeaza totdeauna perechea prin conturul oglindit mental undeva aiurea pe glob. "Eu aici, tu acolo, niciodata noi" Asa spune un alt cantec. Matei ramane pana noaptea tarziu, zi de zi, pentru a regasi sentimentul iubirii. In viata reala a fost parasit. Pe Corina a tot incercat sa si-o smulga din inima dar mereu ea ii reapare in gand, de la o vorba, de la un gest, de la un parfum. A fost iubire. Iar acum Matei primeste intr-o fereastra de chat vesnic simpla dar vesnic consistenta declaratie "I love you", de la Angel, un nick de undeva de peste ocean. "...e fata, mi-a spus-o din prima noastra conversatie, dar am de unde sa stiu?!" Dupa sapte luni de dialog anodin si aleator, dupa cum cauta cineva, vine aceasta declaratie. "So easy to say love" spune Matei, o replica-slogan. De ce nu?, vine raspunsul ei. Ei bine, magia acestor cuvinte, in jurul carora [*]ne invartim cu totii, il determina pe Matei sa inchida toate celelalte ferestre de chat si sa intre serios in relatie cu Angel. "De cand nu mi-a mai spus o femeie te iubesc?" Si Matei continua: "...hotarat lucru avem nevoie unul de altul, I need u, Angel, e raspunsul meu la declaratia ei de dragoste, si eu am nevoie de tine, Matei, ..., dintre toti prietenii mei virtuali numai lui Angel i-am spus am nevoie de tine... si numai ei i-am spus numele meu real..." Este o amagire? Poate ca da. "Oricum e mai mult ca nimic"-spunea cantecul. Pe de alta parte este totusi o optiune posibila, acel nick ascunde o persoana reala chiar si dincolo de ocean. Mai mult chiar, Angel ii propune o casatorie virtuala asigurata de un site special. Un formalism ce nu-si pierde incarcatura emotionala fie si in acest inedit mod. Da, de ce nu? Matei simte ca este cineva acolo care se gandeste la el, care il doreste alaturi, indemnandu-l si la pasul real de a trece oceanul pentru a fi cu adevarat impreuna. Iar Matei chiar incepe demersurile necesare,avand avantajul profesiunii si al deprinderilor sale profesionale. Dar ceea ce-l determina la acest pas, departandu-se de parintii sai exact cand acestia ar fi avut poate nevoie sa le fie aproape, este o situatie fara iesire. Din dragoste. Pentru ca in lumea reala intalneste o femeie reala care ii reda bucuria iubirii reale.

Este o minunata poveste de dragoste pe care Florina Ilis o construieste intre Matei si doamna A. Ea este casatorita, sau mai degraba captiva intr-o casatorie golita de sentiment, care functioneaza riguros ca o butaforie intr-o piesa de neintrerupt, astfel ca iubirea lor este imposibila. Oricat ar încerca sa se opreasca, sufletele li se cauta si se daruiesc unul altuia.

Angel este pentru Matei un inger, il calauzeste pe drumul sentimentelor, il mangaie si il imbarbateaza. A. este specialista in arta iar Matei o urmeaza initiatic prin galeriile virtuale cu tablouri celebre, asa cum ea il urmeaza initiatic pe caile netului. Sunt imagini romantice de mare emotie acelea in care mana lui o atinge pe a ei cand o ghideaza in folosirea mouse-ului sau cand mana ei ii atinge umarul ca semn ca poate schimba imaginea unui tablou proiectat pe un ecran urias in prelegerile ei din amfiteatru. Matei cauta, cantareste, alege si se razgandeste, se framanta si oscileaza. Avea nevoie de revederea celei care l-a parasit tocmai pentru a inchide cu adevarat acest capitol in inima sa. O intalneste, intr-o alta calatorie recuperatorie, catre locurile natale, pe cea care l-a facut sa descopere nuditatea, intr-un tablou copilaresc. Are bunavointa si bunacredinta unei posibile relatii oficiale cu Ioana, o constructie reciproc rationala, care ascunde si ea delicatetea primei daruiri din partea ei. Dar... Dar iubirea pentru A. este coplesitoare. Solutia nu mai poate fi lumeasca.

"Chemarea lui Matei", titlu provenit de la un celebru tablou al lui Caravaggio, reprodus partial pe coperta, aluneca pe negandite spre un alt sens al virtualului, cel religios. Vectorul acestei translatii este Ilarie, un tanar cu trasaturi angelice, care prin internet se apropie in credinta sa, focalizand punctual pe minunea de la Medjugore. Este o alta initiere a lui Matei. Sacrul feminin care salveaza lumea. Ce alege Matei? In mod sigur alege iubirea. Real sau virtual, o cale sau alta sau poate amandoua. Sau poate alta lume, acolo unde se pot gasi toate raspunsurile.