Alto, la nouvelle division des Éditions Nota bene, clôt sa première saison avec la toute première traduction du domaine international de sa jeune histoire : Miles et Isabel (Miles McGinty) de Tom Gilling. Idéal pour la saison estivale, aucun autre roman ne pouvait confirmer avec autant d’élégance et de légèreté la rumeur selon laquelle lire donnerait des ailes…

 

Sydney, à l’apogée de l’ère victorienne. La comédienne Eliza McGinty crée un scandale considérable en interprétant le rôle d’Hamlet alors qu’elle est glorieusement enceinte et, de surcroît, célibataire. Devant une salle bondée, elle accouche au beau milieu d’une représentation, déclenchant la même réaction chez Louisa Dowling, une riche spectatrice présente ce soir-là. Leurs rejetons, Miles McGinty et Isabel Dowling, vivront longtemps des vies parallèles aussi excentriques que l’avait laissé présager leur naissance : alors que l’un est embauché comme assistant d’un magicien spécialisé dans la lévitation, l’autre devient accidentellement la première jeune fille à s’envoler en montgolfière. Chacun à leur manière, ils défieront les conventions de leur époque, mais aussi celles qui régissent la gravité.

 

Acclamé par la critique anglo-saxonne et traduit en plusieurs langues, Miles et Isabel propose un voyage picaresque et fascinant dans une Australie mi-Far West, mi-Angleterre victorienne. Une romance légère comme l’air, où le vol constitue tout autant un exploit physique qu’un élan de l’esprit, une volonté de s’élever au-dessus de sa condition.

 

Né à Norfolk, en Angleterre, Tom Gilling s’est établi en Australie il y a une vingtaine d’années. Journaliste de formation, il a écrit pour Rolling Stone, The Sydney Morning Herald et Australian.

 

Avec la parution de son premier roman, The Sooterkin, Gilling a surpris la critique anglosaxonne, séduite par son humour et sa douce fantaisie. Deux ans plus tard, la publication de Miles et Isabel a confirmé son remarquable talent de conteur, en plus de faire de lui l’un des plus singuliers auteurs australiens à ce jour.

 

Miles et Isabel, roman traduit de l’anglais (Australie) par Sophie Voillot

 

Cartea intitulată ISTORIE şi CREDINŢĂ, de Preotul Cezar Vasiliu, reprezintă ediţia a II-a şi este publicată recent în România, în Editura “Antim Ivireanu” din Râmnicu-Vâlcea.

Volumul de faţă, mult mai voluminos faţă de prima ediţie a lucrării (449 pagini faţă de 147), este prefaţat de prof. univ. Dr. Remus Rus de la Facultăţile de Teologie Ortodoxă şi de Filosofie ale Universităţii din Bucureşti, şi precedat de un cuvânt înainte al prof. Ioan Barbu, editorul volumului, din frumosul oraş Râmnicu-Vâlcea

Precum spune Profesorul Remus Rus în prefaţă, este fără îndoială că, « prezenta carte reprezintă o mărturie autentică a chemării noastre spre identitate. » Astfel, menirea fiecărui român din diasporă, şi în primul rând al intelectualilor de frunte, este să arătăm în mod deschis crezul nostru de înaltă menire care este Să nu uităm cine suntem, să nu uităm ţara noastră, locurile de unde venim şi de care suntem legaţi prin limbă şi prin suflet.

Părintele Cezar Vasiliu, cunoscut în cercurile teologice şi literare din România şi din Canada, realizează în cele aproape 450 de pagini, o detaliată prezentare a unor evenimente istorice importante sau unor oameni de seamă, care au trăit pe tărâmul ţării noastre, şi care sunt sfinţi sau ierarhi, sau personalităţi politice, totul grupat în patru mari părţi :

• Aniversări istorice româneşti,
• Regii României,
• Ilustre personalităţi culturale şi politice ale neamului românesc,
• Şi în fine, în a patra a cărţii sunt cuprinse eseuri teologice

   Ïn primul grup de evocări ale marilor Aniversări Române, autorul prezintă istoria şi subliniază rolul Bisericii noastre într’un sir de evenimente decisive din trecutul României, cum au fost: Unirea Principatelor, Independenţa şi creerea Regatulu Român, sau Unirea provinciilor istorice Basarabia, Bucovina, Transilvania şi celelalte provincii transcarpatice la tânărul Regat.

În al doilea grup de evocări, sunt prezentaţi Regii României, insistând asupra ultimului Rege Mihai, care în cursul unui lung Exil, a desfăşurat importante activităţii patriotice.

   Un important capitol cuprinde evocarea unor ilustre personalităţi din trecutul neamului românesc, începând cu Ştefan cel Mare, Voievodul cel sfânt, Mihai Viteazul, mitropolitul Dosoftei, Constantin Brâncoveanu şi familia sa, Antim Ivireanu, Calinic de la Cernica, Mihail Kogălniceanu, Gheorghe Bariţiu de la Brasov, Nicolae Iorga, pe care Părintele Vasiliu îl numeşte “titanul istoriografiei româneşti” datorită în primul rând concepţiei sale despre istorie şi rolul istoriei în spiritualitatea unui popor. În acelaş capitol îi găsim pe mitropolitul Nicolae Colan, Mircea Eliade, cu zbuciumata lui viaţă, mitropolitul Petru Movilă, împăratul Traian, patriarhul Nicodim şi eruditul Mitropolit Nicolae Corneanu al Banatului.

M’am bucurat văzând că, în seria portretelor din trecut, părintele Cezar Vasiliu a adaogat un personaj mai putin cunoscut, care a trăit în secolului 19, dar care a avut totuşi un aport în cultura românească din acele timpuri de plină efervescenţă culturală a societăţii româneşti. Este vorba pictorul Carol Popp de Szatmary, originar din Transilvania dar care a trăit şi a lucrat în Principatele Române şi care prin actele sale patriotice şi prin documentele iconografice pe care ni le-a lăsat, este aşezat de către autorul cărţii noastre, printre ctitorii culturii române.

Dacă în primele parţi ale volumului, preotul Cezar Vasiliu ne prezintă pagini din trecut, adevărate tablouri istorice, sau adevarate portrete ale unor mari personalităţi din cultura, istoria şi din Biserica română, în partea a doua a cărţii ne sunt făcute cunoscute, cu înaltă competenţă, importante probleme de teologie.

Părintele Cezar Vasiliu deschide un adevărat tezaur de cunoştinte, de cultură, - şi ne explică noţiunile noastre creştineşti de rigoare zilnică, cum este « biserica,  postul, rugăciunea sau parastasul », sensul marilor sărbători ale creştinătăţii (Sărbătoarea Paştilor) sau autocefalia Bisericii noastre ortodoxe.

Tot acest capitol, este intitulat eseuri teologice, dar cu certitudine sunt mai mult decât eseuri, pentru că, datorită documentării profunde, a preciziei în expunere, - precum şi datorită farmecului de scriitor care-i sunt caracteristice, - preotul Cezar Vasiliu reuşeşte să ne captiveze atenţia şi să ne convingă asupra unor aspecte de cultură religioasă română şi universală de mare profunzime.

Nu este vorba aici de o literatură de popularizare, ci de meritul autorului de a ne explică clar, simplu, convingător, - probleme de subtilitate teologică, precum şi unele probleme organizatorice, - de pildă ce reprezintă cele 9 Patriarhii ortodoxe şi cele 6 Biserici autocefale, care se află nu numai în răsăritul creştinătăţii, ci astăzi sunt răspândite în întreaga lume.

Fără îndoială că un capitol pasionant al cărţii « Istorie şi credinţă » este Creştinismul la Români. Beneficiind de o amplă documentare bibliografică, acest capitol, care în definitiv este o parte componentă a Istoriei Românilor, a pasionat în mod deosebit Colonia română din Montréal, o dată în plus cu aducerea prestigioasei expoziţii Monumenta Romaniae Vaticana , în acest oraş, în urmă cu 4 ani.

Se cuvine să zăbovim puţin asupra Creştinismului la Români şi să vedem ce ne afirmă clar Preotul Cezar Vasiliu. Citez:

“Poporul român, cel mai vechi popor creştin din spaţiul carpato-danubiano-pontic şi unicul din lume de origine latină, dar de credinţă ortodoxă, nu are o dată fixă de creştinare, ca vecinii noştri (Bulgarii 864, Sârbii 866, Ruşii 988, Ungurii 1000). Strămoşii noştri, afirmă autorul volumului, au acceptat creştinismul prin p r e d i c ă de la om la om, ca o consecinţă firească a comunităţii de limbă şi de civilizatie romanică. » (pp 272)

În sub-capitole separate, Părintele Cezar Vasiliu explică marturiile istorico-literare privind

• originea şi vechimea creştinismului la români, - începând din primele secole

2) ne prezintă şirul episcopilor de la Tomis, oraşul Constanţa de astăzi, începând înainte de anul 300,

3) ne prezintă numeroşii sfinţi martirii creştini în Dobrogea,

4) şi trece amplu în revistă mărturiile arheologice privind răspândirea creştinismului la noi.

5) urmele celor mai vechi lăcaşuri de cult descoperite la Nordul Dunării – la Slăveni = Olt, numeroasele situri de cult creştin din oraşele antice ale Dobrogei la Constanţa, la Troesmis, la Tropeum Traiani, la Dinogeţia şi multe altele (numai la Histria s’au descoperit şapte bazilici din secolele V şi VI).

6) Sunt trecute în revistă mărturiile etimologice, din limba pe care o vorbim noi în toate zilele, şi care atestă ordinea şi vechimea creştinismului la români.

Toate sunt adevărate capitole pasionante.pe care le citim cu multă plăcere şi mult profit intelectual.

Amintesc aici capitolul special, - închinat însă în prima parte a cărţii, teologului care a fost un mare savant şi tot atât de mare martir al comunismului, - mă refer la Preotul profesor academician Dumitru Stăniloae,

- în legătură cu capitolul închinat Sfântului Grigorie Palamas, cel care a desvoltat şi apărat învăţătura isihastă. Transmisă de-a lungul secolelor, tradiţia isihastă este restaurată în mănăstirile din Moldova în secolul 18, şi îşi găseşte locul în filozofia modernă prin traducerea Filocaliei de către părintele Dumitru Stăniloae.

Tot despre tradiţia isihastă, Preotul Cezar Vasiliu menţionează conţinutul creştin filosofic din textul Acatistul Rugului Aprins, acel sublim fruct al înaltei spiritualităţi româneşti, rod al grupului de la Mânăstirea Antim din Bucureşti, grup creştin ortodox care a fost martirizat cu cruzime în anii comunismului. – Aceasta este numai una dintre dovezile persecuţiei care a însângerat crunt Biserica Ortodoxă Română în timpul stăpânirii sovieto-comuniste din România.

Nu trebue să uităm vederile largi, ecumenice, ale teologului Cezar Vasiliu, care în două capitole ale volumului, se ocupă de eforturile mondiale de unitate a Bisericii creştine. Intr’adevar, în ziua de astăzi s’a şters anatema dintre Biserca Ortodoxă şi cea Catolică, trecându-se la étapa de înfrăţire a celor două Biserici, considerate « Biserici surori ». Preotul Cezar Vasiliu este un apărător activ al unităţii Bisericii Creştine, şi depune eforturi personale la nivel universitar, în calitate de profesor, în acest sens.

Tot în acest sens, cuvintele sale de apreciere ale activităţii Papei Ioan-Paul II, rostite cu diferite ocazii, constitue o dovadă a concepţiei ecumenice. De altfel, în partea a doua a cărţii, un capitol este închinat Enciclicei Papei Ioan-Paul II intitulată Veritatis spendor, şia importanţei pentru spiritualitatea mondială şi în special a populaţiei din regiunea Québecului,

Dacă am amintit profunda documentare istorică şi interpretările teologice subtile şi interesante ale volumului I s t o r i e şi c r e d i n ţ ă , se cuvine să adăogăm câteva cuvinte despre valoarea beletristică, desprefrumusetea literară, despre stilul elaborat, cu fraze ample şi clare, calităţi prin care Părintele Cezar Vasiliu se dovedeşte o dată în plus un intelectual rafinat, un povestitor captivant, un adevărat scriitor al literaturii române.

   Cu verva sa de culoare moldovenească şi continuând tradiţia vechii şcolii junimiste, Părintele Cezar Vasiliu ne oferă pagini de mare frumuseţe stilistică care ne captivează. Iată, deschid cartea la întîmplare, la “Vieţile sfinţilor români » şi citez un mic pasaj : (pag 351)

Despre sfinţii români s-au scris şi se vor mai scrie pagini nenumărate.

Istoricii au spulberat colbul de pe manuscrisele îngălbenite de vreme, pentru a-i incadra în coordonatele permanenţei româneşti

Hagiografii le-au alcătuie vieţile, grijulii să nu uite şirul faptelor minunate cu care i-a binecuvântat Dumnezeu,

Teologii au căutat să le sintetizeze doctrina bazată pe Scriptura şi pe învăţătura Părinţii Bisericii,

Imnografii şi-au acordat lira sufletului pentru a le inălţa imne, condace şi tropare,

Pictorii le-au sugrăvit icoane, încercând să surprindă flacăra credinţei din priviri, aspra asceză din colorit sau bucuria unirii cu Hristos din zâmbet,

Iar scriitorii, mai ales aceia cu Dumnezeu în suflet, care parcă şi-au înmuiat pana în azurul Harului, le-au dedicat pagini care mângâie sufletele şi înrourează privirile.

Iată am citat o adevărată pagină de poezie.

În alte cazuri, autorul nostru realizează cezuri în firul povestirii, susţinând cadenţa epică, cadenţa demonstrării şi deci trezindu-ne curiozitarea, spunându-ne :

«  Vom întrerupe, pentru moment, depănarea istoriei Unirii Principatelor, pentru a insera câteva mărturii… şi reluând firul principal al povestirii câteva paragrafe mai departe.

Povestea continuă astfel cu ample intercalări pe care numai un adevărat povestitor poate să le mânuiască că măiestire.

   În fine citez un ultim pasaj, de profundă valoare literară şi de un profund patriotism, asupra descoperirii mormântului lui Constantin Brâncoveanu în biserica Sf. Gheorghe - Nou, din Bucureşti. Citez :

Acum ne putem pleca genunchii şi putem aprinde o lumânare de ceară curată la mormântul Voevodului Martir Constantin Brâncoveanu, rugându-l să mijlocească la Cel Atotputernic pace, linişte şi unitate pentru Neamul Românesc, atât de încercat. (pp. 144)

   De aceea paginile de istorie ale părintelui Cezar Vasiliu se citesc cu plăcere deosebită, pentru că ele sunt nu numai un adevarat tezaur de cultură, dar şi povestiri captivante.

   Intr’adevar, Părintele Cezar Vasiliu uneşte cu prisosinţă istoria şi credinţa. La aceste două părţi, care compun cartea, precum vedem chiar de la început, din titlu, eu aş mai adăoga un cuvânt într’un subtitlu subînteles : cuvântul C u l t u r ă sau A r t ă, - adică frumuseţe. Deci sub-titlul subînţeles al cărţii ar fi, după părerea mea I s t o r i e, c r e d i n t ă, a r t ă, ca să întregim cele trei capitole ale spiritualităţii omeneşti.

 

   Prin continutul variat, selectat cu discernământ, prin documentarea bogată de erudit iubitor al scrierilor vechi, - şi mai ales prin stilul rafinat şi curgător al portretelor, al capitolelor de comemorări şi de exegeză teologică, cartea Părintelui Profesor Cezar Vasiliu se citeşte cu mare plăcere.

Eu am avut deja bucuria lecturii.

Mi-am înbogăţit sufletul şi cunoştintele cu această bucurie, şi de aceea vă doresc şi D-voastră, tuturor, o lectură plăcută.

 

 

Cezar Vasiliu, ISTORIE şi CREDINŢĂ, Editura Antim Ivireanul,

Rm. Valcea 2004, pp 449